Sarbatorile pacii

Craciunul. Cea mai importanta sarbatoare a anului. Inca din noiembrie vuieste lumea cu planuri de Craciun, cadouri de Craciun. de ce oameni buni? de ce? pentru ca s-a nascut unul care nici nu aveti dovezi concrete ca a existat? ca asa e datina? indoctrinatilor! cadouri? aaaa asta o mai inteleg. banu' face legea. dar de ce e nevoie de o sarbatoare sa faci cadou cuiva de care iti pasa? e o pompoasa si extravaganta scuza de a cheltui bani pe care ii strangeti din septembrie probabil. daca sunteti atat de avuti de ce nu cumparati cate un cadou in fiecare zi a anului si stiti o treaba. umpleti mall-urile si hypermarketurile disperati sa-i imbogatiti pe altii orbiti de "ofertele de Craciun". sa faca bani retele de telefonie mobila ca va gasiti voi sa trimiteti un mesaj cu urari de Craciun la toata agenda vruta si nevruta care o aveti? sa incurajati taierea brazilor ca voi vreti sa simtiti mirosul de brad in camera? luati-va odorizant cu miros de brad si ati rezolvat problema!

ma lasa rece ca si aerul din cavou. mai aud pe la teve "e un prilej sa fim alaturi de cei dragi si de familie". care familie? cea dezbinata de doua morti si o boala urata? care dragi? ca nu vad pe niciunu'. prieteni, iubiti? de trei ori "ura!" cei pe care ii iubesti mai mult decat pe tine si ii duci la viitorul lor camin? cei pentru care ai cartela cu multe minute sa ii suni TU? ca altfel nu te suna nici unu'. ca toti sunt fericiti si la casa lor. dar tu nu esti suficient de destept pentru unul, nu esti suficient de slab pentru altul, nu esti suficient de intreg pentru celalalt. nu esti suficient de...asa ca ramai singur ca prostu-n ploaie fara umbrela.

deci de ce as sarbatori Craciunul? nu am nici unul din motivele enumerate mai sus. s-au dus dracului toate rand pe rand.cand spui un sincer "te iubesc" esti rasplatit cu priviri pline de scarba si greata. atunci pentru ce? nu vreti sa-mi vedeti mecla? nu va uitati dracului la mine! uitati-va in alta parte ca nu sunteti obligati. it's free world.

de ce sa iau cadouri? ca sa am emotii ca poate nu-i place forma sau culoarea? ca sa-l dau din suflet si sa fie aruncate prin vreun colt al camerei si uitat acolo ca altii au mai multi bani decat tine si iau chestii semnificative si considerabile? nu ca n-ai fi deja aruncat intr-un colt al uitarii.de ce sa gatesc? de ce sa fac prajituri? ca sa ma uit singura la ele ca vitelul adult la poarta noua? pentru ce sa fi bun? ca asa ai fost invatat? cu tot respectul cuvenit, batranilor, nu. m-am saturat sa fiu om bun si intelegator si ascultator, ca ulterior sa mi-o iau in freza de la viata sau oameni. gata!s-a terminat!incercam si cealalta metoda. daca ma voiati asa cum ma stiati inainte, plimbati ursu' mai departe ca nu mai gasiti asa ceva pe strada asta.

oh si sunt bine...mai am eu unele momente ale mele in care ies la suprafata dezamagirile si frustrarile mele, dar in rest sunt ok. incerc si eu cum pot sa ma mentin la linia de plutire si pana acuma, imi iasa. multumesc de intrebare.

Craciun fericit!

Prisoner

I feel trapped. Ar fi trebuit sa-mi fie familiar. Ca doar, hei! sunt acasa. La MINE acasa. dar nu ma simt asa. Ma sufoc. Nu am stare. Respir greu. La fiecare colt, la fiecare petic de zugraveala apare cate o amintire neplacuta. E locul de care am vrut sa fug. Un Alcatraz in varianta mai prietenoasa. 3 camere mari si late. iar eu singura. Urasc locul asta! Nu ma regasesc in el. Nici macar in vechea mea camera, unde mama a avut grija sa fie totul cum am lasat eu. Dar nu ma mai regasesc in ea. Sunt alta. Urasc distanta pe care trebuie sa o parcurg din camera in care fumez pana la baie. Hartia igienica e prea in spate. Nu gasesc intrerupatoarele. Aud fiecare cearta a vecinilor in pereti. Aud cand suna vreun tembel la telefoanele publice de peste drum. Aud cum trec pe strada tinerii afumati de alcool si tigari cantand cat ii tin plamanii "Treceti batalioane romane Carpatii" neavand nici cea mai mica idee de ce inseamna armata sau sa te jertfesti pentru tara si popor pentru o solda de nimic. Aud clopotele bisericii de peste drum cum bat la ora 7 si 8 dimineata si la 5 dupa-masa. Cred ca mai degraba e un amplificator cu o banda magnetica decat clopote pe bune, ca deh! e mai ieftin. Nu am spatiu. Multitudinea de lucruri total inutile care nu le aruncam pentru ca uau! de ce sa le aruncam, ca nu se stie cand vom avea nevoie. Fire peste fire. De la laptop, de la comp, de la monitor de la boxele 5.1, de la modem, de la hard-ul extern. Ma mir ca nu ma spanzur! Placi de baza, placi audio, placi video, aruncate unele peste altele, pline de praf...Nu mai am sentimentul de apartenenta. Nu mai vine nimeni pe la mine...Sunt singura...am un deja vu. acelasi sentiment de singuratate l-am avut si acum cativa ani, dar cand eram intr-o relatie...
Imi lipseste apartamentul cu o singura camera care era lumea mea...unde am invatat sa gatesc, unde am invatat sa ma gospodaresc, unde am invatat sa...iubesc. M-as intoarce intr-un suflet acolo, fara sa ma gandesc la bani. Dar asa...e mai bine pentru toata lumea. Toata lumea se gandeste la bani...doar eu nu.
Dar...ma voi rasfata cu un Maurice Ravel, al carui Bolero se va auzi din difuzoarele unui pick-up rusesc prafuit...

Un ultim omagiu

Innorat. Ploua marunt. Ploaia imi spala lacrimile de pe fata. O vedeam cum sta intinsa si linistita. Frumoasa. Machiata. Dar mai presus de toate, impacata. Razboiul s-a terminat. A pierdut.

"Mami! De ce pleci? Mi-ai promis ca mai stai!"

"Fata mea buna! Doamne, ia-ma pe mine in locul ei. Fa minunea asta, te rog!"


Minunea nu s-a intamplat. Ea a ramas intinsa in patul ei alb. Am condus-o pe ultimul ei drum. O alta victima a cancerului. Nu e nimic nou pentru mine. Am trecut prin asta destul de curand. Atat de recent, incat nu am uitat nici un detaliu. Totul este proaspat in mintea mea. Imprejur oameni indurerati ca si-au pierdut fiica, mama, sora, bunica...

Nu mai pun intrebari existentiale pentru ca nu voi primi raspuns la ele. Tot ce ramane in urma este un mare vid in inima, suferinta, durere si...neuitatul zgomot al pamantului care cade peste sicriu. Este sunetul care nu-mi paraseste mintea nici o clipa si azi...a fost ca un pumnal adanc infipt in inima mea.

Am aprins lumanarea.

* Lore, Miha, sunt alaturi de voi. Stiu EXACT ce simtiti. Cuvintele sunt de prisos. Nu o vor aduce inapoi. Viitorul este negru si plin de lacrimi cand puneti capul pe perna sau va ganditi la ea. Dar ce va ajuta este sa stiti ca aveti un umar pe care sa plangeti. Sunt aici...

Focul...

Inconstienta. Graba. Nepasare. Prostie. Astea sunt doar unele din numeroasele motive care te pot duce la o moarte sigura. Nu m-am gandit niciodata CUM voi muri. Banuiesc doar ca nu voi avea o viata lunga, cum au avut bunicii mei. Generatiile astea tinere vor avea o rata de mortalitate inainte de a ajunge la varsta a treia destul de ridicata. Totul din cauza joburilor, a stresului, a informatiilor pe care trebuie sa le detinem.

Focul. Cea mai mare descoperire a omului. De la el incepe totul si cu el se sfarseste. Ar trebui respectat. Nu am facut-o. Si s-a razbunat. S-ar fi putut termina totul pentru mine. Toata viata mea. Stau acuma si o gandesc la rece. Ce forta m-a trezit? Si mai presus de toate: DE CE? Ce mi-a mai ramas de facut? Nu prevad nimic bun in viitorul meu. Nu am puterea necesara de a ajuta pe altii.

O sa o iau ca pe un avertisment deocamdata. Sunt in viata. Traiesc. Respir. CEVA m-a trezit la timp sa pot impiedica un dezastru. Pana mi se va raspunde la intrebari, o voi lua ca atare. Dar, aveti grija ce va (-mi) doriti. S-ar putea sa se intample...

10:15

acuma 9 luni...10:15...eram la lucru...am primit un telefon. era mama. mi-a spus doar :"nagymama nu mai sufera. am oprit ceasurile si am aprins o lumanare." . ma duceam sa fumez o tigara. am simtit cum imi pleaca pamantul de sub picioare. m-am dus absenta la inmormantare. am privit-o doua zile la rand printr-un geam inghetat cum dormea cu zambetul pe buze. a obtinut ce a vrut. intr-un ultim act de altruism, a vrut sa plece cat mai curand dintre noi, sa nu ne "derajam" noi prea mult pe seama ei. era impacata.
ultimele ei cuvinte pe care mi le-a spus au fost sa iubesc pe toata lumea si sa nu cer nimic inapoi. si...sa-i explic ce e "facebook" :)). nagymama, asta fac. cu mici diferente. iubesc si nu cer nimic inapoi. o singura persoana. nu mai multe :) cat despre facebook, sigur ai invatat tu mai multe :)sper ca esti impacata acolo unde esti...eu, aici...imi lipsesti :(