She told me to write it down...

Smart. Beautiful.Intelligent. Shit funny. Sensitive. Delicate. Emphatic. Knowledgeable. What else? This is a 32nd list of a person that has seen her 5 times in her lifetime and has maybe spent around 5 hours with her.

Cand e cu mine, are ochii mari. Ii poti citi sufletul pur si curat pana la cel mai mic amanunt. Chipul simpatic, dragut, angelic. Fiecare isi inchipuie un chip de inger in felul lui. Al meu este cel al ochilor mari si caprui, al persoanei care intra pe "interzis" :) al persoanei care-mi citeste sufletul dintr-o privire...al persoanei care-mi aduce fericirea pe chip in fiecare zi...

M-a trezit la viata. M-a readus la viata, practic;intr-o perioada intunecata de treceri in nefiinta atat a unor persoane dragi mie cat si a sufletului meu. Era acel moment in viata in care te astepti la cat mai putin posibil de la viata; moment in care iti tarasti fiinta umana zi de zi ca sa...apuci urmatoarea zi. Acel moment in viata in care simti ca trebuie sa urci la suprafata apei sa iei o gura mare de aer.

Daca nu erai tu, eu, fortareata de solitudine intruchipata, as fi ramas tot o fortareata de nepatruns. Esti vocea trimisa sa vegheze asupra mea zi de zi. Dojenindu-ma usor de fiecare data cand aleg gresit. Rasplatindu-ma dulce la fiecare victorie. Tu, fiinta care a patruns in fortareata sa gaseasca, in loc de comori stralucitoare, un suflet sincer...pregatit in orice moment sa-si dea viata pentru tine...Un suflet care te-a primit cu caldura...un suflet care iti apartine...atunci, acum si pentru totdeauna.

TE doresc. TE vreau. TE iubesc. Te doresc pentru tot restul vietii!

Out of title...out of ideas

Si ma regasesc in viata curgand foarte repede pe langa mine, fara posibilitatea de a pune mana si de a o opri macar pentru un minut in loc. Ma trezesc in viata in care lucrez foarte mult pentru multi-nationala pacii. ma regasesc in viata in care, la lucru sunt sula din coastele multora. ma regasesc in viata in care acestia, mai puternici decat mine, au facut ceva in legatura cu asta, si m-au destituit. ma regasesc in viata fara calauza mea, bunica mea, si fara ea, ii voi face pe toti care ma urasc sa-si doreasca zile mai bune. ma regasesc in viata in care o am pe EA. ma regasesc in viata in care O vad foarte putin. ma regasesc in viata in care privirea ei ma inmoaie si ma face sa dau tot ce e mai bun in mine. ma regasesc in viata in care o ador. ma regasesc in viata in care nu pot face dragoste cu altcineva in afara de EA. ma regasesc in viata in care am responsabilitati fata de stat, fata de banci, fata de parintii mei. ma regasesc in viata in care nu pot sa plec de la un loc de munca pentru ca nu-mi place. daaaaaaaaaar! ma regasesc in viata in care vad oameni buni zi de zi. ma regasesc in viata in care vad prieteni oricand gata sa ma ajute la nevoie. ma regasesc in viata in care, sunt luminca ochilor fratelui meu. ma regasesc in viata in care petrec si cant ca si cum ar fi ultima mea zi pe pamant. ma regasesc in viata in care sarut cu patima si pasiune ca si cum ar fi pentru ultima oara. ma regasesc in viata in care iubesc ca si pentru ultima oara. ma regasesc in viata in care lupt continuu. ma regasesc in viata in care nu ma dau batuta, decat moarta. ma regasesc in viata in care traiesc pentru ultima oara!

La passion

Pasiunea. Atingerea de care nu foarte multi sunt capabili, gestul pe care multi il viseaza. Dar ce inseamna pasiune de fapt? Am observat ca multe lume il coreleaza cu sexul si iasa "a face dragoste". Dar chiar asa este? In lumea mea, cel putin, nu. Pasiune pentru mine inseamna compasiune pentru fiecare gest si mimica. Bucuria secundelor in care iti vezi perechea zambind pentru orice lucru minuscul. Pasiunea de a lumina ziua TA cu o floare. Bucuria de a gati impreuna, bucuria de a rade prosteste. Este pasiunea pe care o simti cand te ating si vreau sa ma pierd in lumea ta. Sentimentul pe care-l ai cand te sarut, incercand sa te sorb centimetru cu centimetru, este pasiune.Toate acestea sunt pasiuni. De fapt o singura pasiune. Pentru TINE. Este acea pasiune care ma face sa-mi doresc sa te vad cu parul alb cand ma trezesc dimineata. Este pasiunea care dainuieste decenii, nu cateva nopti. Este pasiunea celor care infrunta viata impreuna. Este pasiunea mea...

http://www.youtube.com/watch?v=K7MqKXtsRFg

My blood color is...handball...THE POWER TO WIN!!!

http://www.youtube.com/watch?v=eGeRDcb_If8&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=_LRCugfM65c&feature=related

My favorite team (sorry Romania) :

http://www.youtube.com/watch?v=AM4xOprjkcY

My favorite couple Gro Hammerseng & Katya Nyberg:)))

http://www.youtube.com/watch?v=2zKxjKf2Q1U

And Gro Hammerseng:

http://www.youtube.com/watch?v=R8eIiTs9jx4&feature=results_main&playnext=1&list=PLB249E94DC326FBB2

Gro Hammerseng moving on? And then the child prodigy came along :)

http://www.youtube.com/watch?v=-NiLL-A0_5Y

Te...

Te vad...te miros...te simt...te ating...iti sarut buzele moi...imi trec degetele prin parul tau...te strang in brate...te-nvalui...iti simt pielea fina si calda...te acopar...te descopar...ma scald in ochii tai curiosi...iti sorb cuvintele...iti urmaresc gesturile...te respect...te admir...te ador...te sarut usor ca o atingere delicata...te sarut lacom si patimas...te musc...te mangai...iti strang coapsele in palme sa-ti simt fiecare fibra din muschi...te adulmec...te ating usor ca o adiere...te duc...te intorc...te sucesc...iti sarut fiecare vertebra in parte pana nu mai ramane nici una neatinsa...trupul ti se zbate de placere in mainile mele...
Te fac sa zambesti...te fac sa razi...te fac sa plangi...te dezamagesc...te supar...te ametesc...te aud...te ascult...te citesc...te studiez...te urmaresc...te urmez...
TE ......?!?

Olimpics...

As fi vrut sa raman pasiva la deschiderea Jocurilor Olimpice din aceasta seara...dar n-am putut...spiritul competitiv din mine nu ma lasa. Chiar in aceasta seara imi spunea mama, foarte sigura pe ea, ca nu ma mai intereseaza sportul. Gresit mama!Handbalul si mingea mica imi curg in vene. Ador competitia. Mai ales ca sportul m-a invatat sa nu pierd niciodata, iar atunci cand pierd, sa o fac cu capul sus.

Ma intreb, totusi, de unde atata delasare pe capul meu? Eu?? persoana pentru care speranta moare ultima, sa capitulez? Eu? Care am lupta impregnata pana la ultima celula din corpul meu, sa renunt? Dudes!! De unde atata negativism pe capul meu? Eu? sa renunt la cele 17 sufletele care ma urmeaza? Ce naiba se intampla cu mine? Chiar asa m-a contopit capitalismul? Sa ma faca sa uit cine sunt cu adevarat in adancul sufletului meu? Sa ma faca sa renunt, fara o lupta adevarata, la acei oameni care ma urmeaza zi de zi?
Ce se intampla cu mine?!!?Pot spune doar cateva cuvinte: eroare de pilotaj.

Eu nu sunt asa! Voi lupta pana cand nu va exista speranta! Si atunci cand nu va mai exista speranta, o voi gasi in mine! Voi muri deodata cu speranta incoltita in sufletul meu!

Ahhh!!Si...mi-am reincarcat bateriile, ca si Superman, de la soare :) Izvorul meu inepuizabil de energie si vointa!!Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni. You want me? Here I am! Fighting again with every fiber I have in me.

Si pentru cei care cred ca al-nu stiu-catalea caz de cancer din viata mea, ma afecteaza. Ei bine, ma afecteaza. Dar ma si ambitioneaza!

Revin cu forte noi! Revin cu speranta! Revin cu o bere :) Revin cu dorinta celor care ne-au parasit in ultimul an jumatate si anume ca eu sa va zgudui temeliile cu ambitia mea!


Toti cei a caror suflete sunt undeva, intr-un Eden, au incredere ca am puterea sa va zgudui existenta. Si o voi face!

Exploatez : the potential to be great!!!!

Ghost whisperer...review

So...I'm bored. Ma plictisesc de moarte si cum trebuie sa am un serial mereu la-ndemana cu care sa ma delectez in cel mai bun caz, am ales "Ghost whisperer". Sincer, nu e tocmai genul meu, dar as zice ca pot invata ceva din el.

Ca si remarca, Jennifer Love Hewitt arata bestial in fiecare episod, purtand vreo 3 (cel putin!!) outfit-uri/ episod. Siiiiiiii, ce mi se pare groaznic de siropos (sper sa nu dau in diabet!) este ca nu trece episod in care sa nu-i pise ochisorii. Incredibil! Cum poate cineva sa planga atata?!? Si sa nu incep sa descriu cum femeia asta, fericita detinatoare a unui mic magazin de antichitati, nu are niciodata probleme cu banii, are acces la dosarele politiei, la arhive de tot felul, damn! zici ca-i de la serviciile secrete. Si toate astea ca sa ajute spiritele celor raposati sa se duca in, fiti atenti!, LUMINA. Da, oameni buni! Ne asteapta o lumina. Deja ma simt muuuuult mai bine! Americanii nu ne vor dezamagi niciodata cu naivitatea si dulcegariile lor.

Culmea este ca, inca ma uit. Sunt la sezonul 3...Interesante sunt, totusi, multitudinea de cazuri si de oameni care abia dupa ce mor, uuu! vor iertare fratele meu! Pana atunci nu si-au dat seama ca sunt ipocriti.

Il recomand cu caldura toti iubitorilor de "Titanic", "Romeo & Juliet" si care inca cred in Mos Craciun si in "iubirea invinge totul in viata".

Vizionare placuta!

Two can play that game

Vi se intampla vreodata sa va saturati? Sa te duci la lucru zilnic, sa asculti o gramada de lucruri care nu vrei sa le auzi. Sa ti se spuna lucruri care le-ai constientizat cu 5 minute mai devreme. Eh, asta e momentul in care EU m-am saturat. M-am saturat sa am rabdare cu fiecare si sa nu mi se intoarca gestul. M-am saturat sa ascult fara sa fiu ascultata. M-am saturat sa tac din gura atunci cand am ceva de spus. M-am saturat sa am grija de fiecare data ce scot pe gura, doar ca sa nu ranesc, vai doamne!, pe cineva. M-am saturat ca fiecare gest al meu sa fie interpretat ca si ceva negativ. M-am saturat sa fiu judecata la fiecare pas!

A trecut mai bine de un an de la moartea EI. A calauzei mele in viata...Si parca tot ce m-a invatat se duce o data cu timpul...

Cu fiecare zi ce trece rabdarea mea se scurge. Cu fiecare ora care trece, refuz sa ma mai comport cum am invatat in atatia ani. Cu fiecare minut care trece, cedez primul instinct...

A fi sau a nu fi...deosebit?

Nu pot trece peste intrebarea shakespeare-iana si sa nu modific un pic intrebarea...a fi sau a nu fi deosebit? va intrebati ce oare inseamna "deosebit". este acel "deosebit" care-i face pe noii tai prieteni sa pastreze distanta pentru ca ai avut curajul sa spui "te iubesc" intr-un anumit moment si spatiu in acest univers. acel "deosebit" care-i face sa te respinga...vechii tai prieteni...nu te-ai intrebat niciodata...oare le e rusine cu tine?oare nu s-au gandit la un moment dat ce vor face daca ai avea reactii ciudate in ceea ce-i priveste? but you never do...oare CHIAR te accepta asa cum esti? OARE?

Oare cum ar trebui sa ramai in fata singurei persoane din partea careia ai simtit iubire la un moment dat, si pe care ai iubit-o cu tot sufletul, ca-si face planuri de "casa de piatra"?stiind ca ai fost un experiment, un "nice to have", la un moment dat...

nu te simti apreciat, oricum nu vei primi o vorba buna...dar totusi te straduiesti. ca poate-poate vei smulge acea vorba buna...dar nu se arata. nu esti nimic din ceea ce ti s-a aratat ca esti. te-a vazut o singura persoana. daca mai multe persoane spun ca esti de cacat, well...esti de cacat. nu esti in stare sa demonstrezi mai mult doar pentru ca refuzi sa te plangi asa cum face oricare alt homo-sapien. crezi ca te-ai indragostit?ca iubesti? ce anume? o persoana care oricum nu te crede in stare sa scrii orice ar arata "matur"? nu te crede in stare de o responsabilitate, desi te-a pus in fata faptului implinit si ai dat gres. uite!vine acuma!ai dat gres! dar stii, dintr-o data pacatele tale si tot ce nu ai facut se revarsa asupra ta. oh doamne si cum mai vine tavalugul. si platesti cu capul plecat stiind ca mandria iti sufla in ceafa si te intreaba "pana cand?"

da...I'm special. dar stiti ce? sfatul meu...n-o mai spuneti cuiva niciodata. nu veti fi acceptati decat de parinti, ca n-au incotro. n-o mai spuneti, pentru ca cei care sustin ca va accepta, nu va vor accepta. din contra, va vor instraina pentru ca indrazniti sa aveti sentimente pentru ei. orice cuvant si orice atingere le-ar parea suspicioasa.

traiti-va clipele ca si cum ar fi ultimele. chiar s-ar putea sa fie ultimele.iertati, pentru ca s-ar putea sa fie cel mai bun lucru pe care-l puteti face. indragostiti-va de cate ori puteti si de cineva puteti, pentru ca este ce mai frumos lucru.

nu va lasati inima ca o carte deschisa, pentru ca nu va va fi apreciat gestul. din contra, riscati complicatii mai tarziu. mergeti precauti si nu recunoasteti niciodata cum sunteti de fapt. mergeti mai departe fara greseli si tineti in voi absolut totul.

pentru cei care au avut curajul sa faca totul contrar celor de mai sus...respect! cunosc razboiul pe care-l duceti impotriva societatii, but even you watch out! ce-ti spune azi, s-ar putea sa nu coincida cu ce auzi maine!

Beautifull day!

O zi fara munca, fara telefoane, fara stres, fara laptop,fara sefi...fara nimic.

un picnic. care nu a fost picnic traditional...doar cu cola si tigari si un sufletel mic. un miraculos sufletel mic...
dar in rest...verde cat incape...doar noi...intr-un mic univers perfect in care ne spunem of-urile si of-urile sunt ascultate...cateva ore sublime in care am uitat de toate problemele si stresul de la lucru...cateva ore in care am fost eu...sau noi?

ma bucur sa te vad din cand in cand...sa-ti readuc zambetul pe buze...eu am nevoie sau tu?

http://www.youtube.com/watch?v=co6WMzDOh1o&ob=av3e

Sex or hunting...?

...acel afrodisiac care te duce la cele mai inalte culmi ale existentei...dar in acel moment de beatitudine ai avut altfel de halucinatii...sau erau adevarate...?
sa faci dragoste cu cineva sub influenta unui afrodisiac...nu ai trait nimic comparabil...simteai fiorului trupului in momentul in care buzele atingeau pielea...simteai cum se increteste pielea si singurul lucru care deranja in mod placut era respiratia, calma si rabdadatoare...o data ce inchieturile mainilor sunt "executate", te indrepti in sus, inspre cot...si mai petreci inca 10 minute sarutand pasional, simtind pielea doar cu varful buzelor...si mai sus inspre gat...incepi unde se intalnesc claviculele...cercetezi simetria perfecta a trupului...te duci tot in sus petrecand cu varful limbii pe acel mar inzestrat al lui adam...parcurgi liniile fetei...pana intalnesti buzele voluptoase si lacome...le lasi sa te cuprinda, le lasi sa te muste cu sete...buza de jos iti este sacrificata...dar accepti cu placere si resemnare...

te plimbi...notiunea timpului e relativa...te duci in jos in cautarea noului...dai de obstacole...le simti...cu palma perfect intinsa, abia simtind pielea...si cu varful limbii trasezi harta, ca un sarpe infometat. senzatia de a simti conturul in varful limbii te copleseste, dar vrei mai mult. invingi cu greu dorinta arzatoare...explorezi mai mult...mai jos, mai adanc...ajungi la locul sublim...instinctul de pradator perspicace nu te inseala...trebuie sa simti...ai simturile incordate...simti cu varful limbii...nu te grabesti...simti conturul...cutremurul provocat in bratele tale...te face sa continui mai intens, mai adanc, mai lacom...inchizi ochii...NU!te controlezi...nu trebuie sa cedezi...schimbi ritmul...incet...simturile iti sunt incordate la maxim....percepi fiecare contractie din bratele tale...strangi mai puternic si patrunzi mai adanc...simti caldura si umezeala...ti-e de-ajuns? nici pe departe! simti in bratele tale fiecare miscare...onduirea fiecarei vertebre...o stii...o contientizezi...te incapatanezi sa le cunosti pe toate...una cate una...trasand calea cu buzele-ti insetate de cunoastere...pana...oh nu! nu se poate sa nu simti in palme conturul! arzi...ai febra...dar nu te lasi...continua...fiecare ligament in parte prezinta interes...vrei sa le stii pe toate...nu mai accepti nici un secret...

si dintr-o data toata fiinta ta simte caldura...te lupti cu instinctul cu care te-ai nascut, de a fi salbatic pana in maduva oaselor...dar simti miscarile inauntrul tau...simti fiecare contractie, fiecare miscare...te misti in ciuda, lent si cu lene voita...simti totul...nu vrei sa cedezi...tu nu esti la fel de important ca fiinta de langa tine...te cuprinde, te vrea, te copleseste, fara sa-ti dai seama esti incolacit...

aveti aspirina?

:)))

Hell of a weekend...

2 March...10:17 AM...exactly one year ago, I received a phone call from my mom saying "she's not suffering any more. she went to sleep forever"...I remember that moment like it was yesterday. I still worked for P&G and I was on my way for a smoke...and then the world came crashing down...And the next moment I remember is watching her thru a freezer glass...so peaceful...

One year later. I thought I finally moved on. But when the priest brought a picture of her, and it all came back to me...my warm tears were running down on my face while I was staring at her picture...every word and every song was passing near my ears, but I couldn't understand anything...I really wasn't trying...I just saw her and I was reminded that I missed her just like yesterday...

And the rest of the weekend I really can't remember much...and I'm proud of that!

But I got to come back to my responsibilities. People to lead, things to do, SAP stocks to correct, processes to implement, offers to review, interview people...stuff...

But I can't help thinking about things that happened in one year and affected me. People that fucked me up and brought me down in pieces. The biggest disappointment of them all. People that past away, very dear to me. I feel like I'm left naked in the freakin' world. No one to guide me as I was raised. No one to tell me how to treat people that hurt me. In lack of guidance, I'm left with one thing...HATE! But in this blurry year, I can see the light at the end of the fuckin tunnel: I'm starting to love somebody. It's not the same, but it's still love...It's not the love I've recently discovered, but then again...it's still love...growing inside of me with every day of the week;and what kind of love? My favourite! the impossible one! :) more complex and complicated then I ever knew! the ultimate challenge of life: to love and to be responsible in the same time...

But, my dear grandparents, this is the final task that you give me to achieve, to be complete...

I will miss you!

yes...there! I said it! I will miss you! I will miss every single morning you waited for me... patiently, as I was running late. always late :) but fate or should I say my choice, made those mornings less possible in the near future. and yes, I apologize. I have a blunt way of showing what I really feel, by always showing the opposite. But believe me...it's a big loss...at least for me...YOU showed me a lot of things, YOU made me forget some things...for the moment. And I'm not leaving or anything, but it's a big change and it's not gonna be the same anymore. This is how I feel right now. I feel cut in half by a choice I made and an answer I gave. And you'll probably say that I'm dramatizing, but really am I? But then again, this is me...maybe someday you'll want to find out the real me ratter then correcting me...maybe I'm not that bad...or maybe I am...I am very aware of what's coming to me tomorrow morning :)

YOU are the first person that actually made me doubt myself...

Still...please accept my apologizes.

Ironia contraataca!

Stau intr-o camera plina de fum de tigara...o camera care nu poarta amprenta curateniei si ordinei impecabile din restul apartamentului...o camera pe gustul meu...camera in care stau pe Facebook sau scriu aceste randuri...camera in care ma pot retrage in liniste, ferindu-ma de restul lumii. lume care ma judeca pas cu pas, tragandu-ma la raspundere pentru lucruri care probabil nu le-am facut sau mai rau, am dezamagit...

Si ca orice om normal, ma gandesc ca le-am vazut pe toate. Dar, surpriza!, nu e cum credeam eu. Invat un lucru nou...cum sa nu te bucuri de o promovare...veti spune ca sunt nebuna de legat, si probabil sunt de acord cu voi. Dar nu ma pot bucura atunci cand vad tristetea si lacrimile din ochii "ideii vietii mele". Si eram gata-gata sa refuz cand totusi am cerut un ragaz sa ma gandesc mai bine...

Si am facut-o. Mi-am dat seama ca am dezvoltat o fobie in a nu dezamagi, fapt care atrage asupra lui si frica. Da, mi-e frica. Nu mi-e frica de ce presupune jobul, ci sa nu dezamagesc. Mi-e frica sa nu aduc mai multe lacrimi in acei ochi...Nu vreau sa calc pe nimeni in picioare in drumul meu, asa cum am vazut ca o fac constant alte persoane. Nu vreau sa fiu ca ei, vreau sa fiu mai buna! Nu vreau sa pierd socializarea....

Dar frica nu ma va ajuta sa ma intretin, frica nu ma va ajuta sa-mi cumpar mancarea, frica nu ma va ajuta sa cresc profesional si personal. Am hotarat sa nu mai cedez instinctului primar de a-ti lua picioarele in spinare cand te lovesti de frica. Am hotarat sa-i ascult pe cei din jur care-mi spun mereu sa ma gandesc la mine in primul rand si, am hotarat sa-mi infrunt frica. Am hotarat sa spun "DA"!

Si totusi...nu ma bucur...

Drumul crucii

Celebrul drum al crucii. Fiecare crestin il cunoaste si-l stimeaza pe cel care l-a strabatut la picior, urmat de o multime galagioasa, purtandu-si crucea pe care urma sa fie rastignit...

am trecut demult de acele timpuri, dar asta nu inseamna ca, metaforic, fiecare dintre noi nu are o cruce de dus. a unora e mai usoara, a altora mai grea si a multora e mai apasatoare decat pot duce. pot spune ca sunt unul din cei ce duc povara lui atlas pe umeri. nu sunt singura...

s-a dus intr-o lume mai buna acum un an de zile...s-a dus si el acum 7 luni...astept sa se duca si tatal meu...e intr-o faza terminala...nu mai are mult...dar EA...pe EA o tin aproape langa mine. trebuie sa am grija de EA. si incerc sa o fac zi de zi cand vin acasa si ma intampina cu un zambet.

cineva mi-a spus saptamana trecuta intr-o discutie amicala la telefon, ca ar trebui sa ma pun in locul celor care stau in frig si striga impotriva actualei situatii politice a tarii. am facut-o si am ramas cu multe intrebari. de ce? si pentru cine? de trait mai bine, nu vom trai. pentru copii nostri? oare isi vor aminti ca am facut acest gest? ca am facut pentru ei mai mult de o gramada? ca am renuntat la multe ca si parinti sa le oferim party-uri de ziua lor in nu stiu ce playground de fitze? nu. pana la o anumita varsta nu vor intelege si nu vor vrea sa inteleaga anumite lucruri. si atunci din nou: pentru cine si ce? "ca romanii sa o duca mai bine"? asta e cel mai vechi text citit in liturghiille din biserici. oricum nimanui nu-i pasa de tine. nu-i pasa ca ai iesit in strada si ai scandat. nu ii pasa ca in trecut l-ai ajutat. te va calca in picioare cu prima ocazie ivita. si nu va fi destul. va trece si cu buldozerul de "n" ori peste tine in numele noilor "valori" care ne indruma in acest secol: minciuna,manipulare,inselaciune, lacomie si bani! nu mai exista mese rotunde si cavaleri cu onoare. nu mai exista cinste si omenie. cine isi va mai aduce aminte? nimic din ce ai facut in trecut nu mai conteaza. ai ramas fara bani si pe deasupra mai cazi si moral...?te vor infunda si mai tare in mocirla! asa cum nimeni nu-si mai aduce aminte de 1600 sau de 1848 (apropos pentru cei nestiutori: maine, 24 ianuarie se implinesc 164 ani de la unirea Moldovei cu Tara Romaneasca sub(t) domnia lui Alexandru Ioan Cuza), nimeni nu-si va aduce aminte ce ai facut acum o luna, acum 6 luni sau acum un an.

acei putini supravietuitori cu valori morale i-am adunat in jurul meu. ei sunt adevaratii mei camarazi pe care nici lipsa de bani si nici kilometrii departare nu-i vor desparte. sunt alaturi de mine si sunt alaturi de ei. oameni sinceri si onesti. ma mandresc cu voi! voi ma ajutati sa-mi duc crucea.

Crucea mea...crucea mea este sa fiu mereu alaturi de cea care mi-a dat viata si de cea care m-a crescut si m-a invatat sa fiu omul din ziua de azi. ma mandresc cu cintea mea, cu sinceritatea mea si cu altruismul meu. Da!sunt capabila de asa ceva si voi fi tot timpul. eu sunt acel firicel de lumina si stralucire din orice privire care o intalneste pe a mea. eu sunt acel zambet cu care pornesti masina si mergi la lucru. eu sunt hohotul de ras starnit de o gluma bine plasata si nesimtit de subtila. eu sunt...eu! doar atat voi fi pentru fiecare dintre voi...asta imi este soarta si o accept cu fruntea sus. NIMENI nu are puterea sa ma doboare, iar forta de care va loviti este data EXACT de acele valori morale de care voi ati uitat.

Why? And for what?

Following Rudyard Kipling's "If", I decided to entitle my post "Why?..."...

I was blessed some time ago to love somebody...and I thought then that it was THAT love. ONCE in a lifetime. and after some time passed, I still believe it was IT...my question is: why? and for what?

God (or something) gave us the power of love. But LOVE reveals itself only to some of us. But I still can not find the purpose. We humans mistake love for obsession, routine , and "getting used to somebody". But true love is more than that. Love means giving without expecting anything back, love is listening to Enrique Iglesias's - Heartbeat at 7:45 in the morning, in your car, on your way to pick up the person you love "equipped" with coffee and lunch. Love is making the perfect gifts, useful and practical in the same time. Love is cooking for both of you without feeling obliged to do it. Love means completing each other in everything. Love means listening, actually listening to the one that's next to you. And finally, love means putting yourself after the person you call your lover.

I realized that when I love somebody with all my heart and soul, I can be everything mentioned above. But, being alone right now means that I went wrong somewhere....somehow...

Or maybe, some (or all) people have been raised to value other things in life than love, like money and sex. Money. As painful as it is, unfortunately, money is worth more than a relationship, of any kind. Money can break any barrier. But is it really worth it? I don't give a shit about money value, but I'm asking you: was it really worth it? yes, I made gifts that I honestly didn't ever think I was capable of even thinking about.

But back to my second question: for what? to be disgraced of what I am? For God's sake, the numbers on my car represent a moment in my life!!for what? for the looks of pure pity representing "oh god!haven't you gone over me yet?" no, I haven't!But you know what? You finally got what you wanted. You got rid of me. In the lowest possible way. You pay some much attention to your job, and you forget about common sense, like calling the person that put food on the table in front of you and welcomed you in her home. Constantly being aware of the fact that she is everything in my life. You hurt me thru her. Ahhh and money...I am dissapointed that you actually thought that I would just walk away from my responsibilities. This is a thought that was inflected to your brain, but the thing that hurts the most is that you actually believed it. But then again, I proved you wrong. I paid my dues. Please do live happily ever after with that money. Was the amount of money worth of loosing a friend and ex-lover? Was it? And you still think that you manipulated me? :) you make me laugh and in the same time you insult my intelligence. I ALWAYS gave you what you wanted, including the thought that you actually manipulated me. you didn't :). but there are some things I'm NOT willing to just pass by.

So, my questions become relevant again. For what? for all of the above?...funny thing...I'm willing to go on the same street again, but with another person. and I'm really trying. But have you noticed? THE ONE is in your dreams night by night and on your hard-drive aswell :) I can still surprise myself looking at pictures on a certain flash-drive I'm the only owner of...

Why love then? So you can face society, principles and power? True love is NOT worth fighting for! You will only get dissapointed and dumped. Untill the human race remembers what the true values of life are, love isn't really worth fighting for...

But I guess that what is in your soul nothing can wipe away...not even money or another person. you're still..."hooked" :) I still feel it :) Hope always dies last...

Un alt an...

a venit si 2012...dar inceputul cel putin, nu aduce nimic bun.

am mai facut un mic pas in a ma cunoaste. in a-mi cunoaste reactiile. "asta e un lucru bun" ati spune. da, este; dar nu si contextul.am fost martora, prin telefon ce-i drept, la o scena rupta parca din stirile de la ora 17. "te omor! bag cutitul in tine!nesimtita dracului care esti!" si tot tacamul. sincer, credeam ca numai la moldoveni se pot intampla din astea. no offence cunoscutilor mei care vin din spatiul dintre Carpatii Orientali si Prut. nu, nu erau vecinii mei renumiti pentru asa ceva, ci...persoana amenintata era mama...

de mici suntem intrebati pe cine iubim mai mult, mama sau tata. atunci dam un raspuns inocent de copil. mai crestem si intrebarea incepe sa capete relevanta; iar cand suntem maturi, ne cam alegem partea. pentru mine a fost momentul decisiv.

ati condus masina vreodata cu frica? v-au tremurat picioarele pe ambreaj, acceleratie sau frana? ati condus din instinct pentru ca mintea voastra era in alta parte? eu da! am traversat orasul gandindu-ma constant ca poate nu ajung la timp?...cine stie ce se intampla pana ajung acolo?...oare de ce sunt in stare?...ma pot oare controla sa nu fac o prostie din furie?...si intrebarea cruciala: oare cum O gasesc?

mi s-a parut cel mai lung drum...nimerisem sa am parte de vreo 2 ambulante si de cei mai lenti soferi (!!). exact atunci! cand ma grabeam eu!

dar ea...oh!mama, dulce, mama...stia de ce sunt in stare la furie si a evitat situatia care sigur m-ar fi dus in puscarie pentru restul vietii...m-a asteptat in drum...de atunci, sunt mereu langa ea. nu las pe nimeni sa se apropie de ea. sunt ca o umbra, un...bodyguard :)

dar cum este sa traiesti cu frica in propria casa? casa pe care tu ai cladit-o?

eu...am facut alegerea. daca iubirea este o mare tzeapa pentru mine, atunci voi avea grija de ea. TOTUL pana la mama. daca se depaseste limita asta, devin plina de ura si nu stiu de ce sunt in stare...

ca sa ne uitam si la partea buna a lucrurilor (!!), am descoperit o mica parte din ce poate face forduletzul meu. e agil. si cu o zi inainte am descoperit ca merge cu 150 km/h fara nici cea mai mica problema. oare cum reactioneaza la mai mult? :D astept cu nerabdare un alt drum spre granitza! :)