I will miss you!

yes...there! I said it! I will miss you! I will miss every single morning you waited for me... patiently, as I was running late. always late :) but fate or should I say my choice, made those mornings less possible in the near future. and yes, I apologize. I have a blunt way of showing what I really feel, by always showing the opposite. But believe me...it's a big loss...at least for me...YOU showed me a lot of things, YOU made me forget some things...for the moment. And I'm not leaving or anything, but it's a big change and it's not gonna be the same anymore. This is how I feel right now. I feel cut in half by a choice I made and an answer I gave. And you'll probably say that I'm dramatizing, but really am I? But then again, this is me...maybe someday you'll want to find out the real me ratter then correcting me...maybe I'm not that bad...or maybe I am...I am very aware of what's coming to me tomorrow morning :)

YOU are the first person that actually made me doubt myself...

Still...please accept my apologizes.

Ironia contraataca!

Stau intr-o camera plina de fum de tigara...o camera care nu poarta amprenta curateniei si ordinei impecabile din restul apartamentului...o camera pe gustul meu...camera in care stau pe Facebook sau scriu aceste randuri...camera in care ma pot retrage in liniste, ferindu-ma de restul lumii. lume care ma judeca pas cu pas, tragandu-ma la raspundere pentru lucruri care probabil nu le-am facut sau mai rau, am dezamagit...

Si ca orice om normal, ma gandesc ca le-am vazut pe toate. Dar, surpriza!, nu e cum credeam eu. Invat un lucru nou...cum sa nu te bucuri de o promovare...veti spune ca sunt nebuna de legat, si probabil sunt de acord cu voi. Dar nu ma pot bucura atunci cand vad tristetea si lacrimile din ochii "ideii vietii mele". Si eram gata-gata sa refuz cand totusi am cerut un ragaz sa ma gandesc mai bine...

Si am facut-o. Mi-am dat seama ca am dezvoltat o fobie in a nu dezamagi, fapt care atrage asupra lui si frica. Da, mi-e frica. Nu mi-e frica de ce presupune jobul, ci sa nu dezamagesc. Mi-e frica sa nu aduc mai multe lacrimi in acei ochi...Nu vreau sa calc pe nimeni in picioare in drumul meu, asa cum am vazut ca o fac constant alte persoane. Nu vreau sa fiu ca ei, vreau sa fiu mai buna! Nu vreau sa pierd socializarea....

Dar frica nu ma va ajuta sa ma intretin, frica nu ma va ajuta sa-mi cumpar mancarea, frica nu ma va ajuta sa cresc profesional si personal. Am hotarat sa nu mai cedez instinctului primar de a-ti lua picioarele in spinare cand te lovesti de frica. Am hotarat sa-i ascult pe cei din jur care-mi spun mereu sa ma gandesc la mine in primul rand si, am hotarat sa-mi infrunt frica. Am hotarat sa spun "DA"!

Si totusi...nu ma bucur...