Ecoul...

Stai in fata ecranului urmarind cum literele apar pe foaia alba la cea mai mica atingere a degetelor tale...ai atatea in minte...cu ce sa incepi? nu poti...cuvintele inca iti rasuna in minte: "cine esti tu sa...?", "du-te tu-n..". cu ce sa incepi? cu ziua pe care ai avut-o azi? cu faptul ca dupa 8 luni de zile inca plangi ca un copil mic dupa cea care te-a crescut? ca dupa aproape 6 luni inca plangi dupa cel care te-a invatat sa fi practic? cu faptul ca desi ti se spune ca nu-i aduci inapoi, nu poti inceta sa te gandesti la ei inainte sa pui capul pe perna? cu faptul ca s-a adunat atata durere in suflet inca nu mai ai vlaga sa faci nimic sa-ti iesi din ritm? vrei sa fi singur. incepi sa te rupi de tot. nu mai vrei sa mergi niciunde. nu mai vrei sa faci nimic. nimic nu mai are sens. si pana la urma, pentru ce? satisfactii materiale? banii sunt deja dati inainte sa-i primesti. sa-ti cumperi ceva pentru tine? ce? nimic nu te mai satisface. faci ce ti se spune pentru ca esti prea obosit sa te opui. te te duci acolo unde ti se spune. te multumesti sa dormi cat mai putin. ai cearcane. nu te mai intereseaza daca mananci sau nu. toata lumea iti zice ca e bine pentru inima ta sa slabesti. e bine pentru inima sa slabesti...ha! inima nici nu mai stie ce e cu ea si nu cred ca e din cauza grasimii...inima nu mai exista. te deprinzi pe zi ce trece sa fi mai rautacios si mai hain. sa te razbuni pe cei cu care intri in contact. sa le arati ca daca au casnicie si casa si copil NU sunt mai presus decat tine, asa cum te-au indoctrinat parintii tai. ai ajuns sa te injosesti in halul in care mananci mancare gatita de mama ta dupa ce ai plecat de ceva de ani de sub aripa ei pentru ca nu mai esti in stare sa ai grija de tine. stai intr-o cocina. o vezi. o observi.iti displace. dar nu vrei sa faci nimic. mai iei o gura de alcool, tragi un fum de tigara si cand lasi capul pe spate incet iti vin cuvintele in minte: "cine esti tu sa...?" un 0. un nimic. ai luptat de cand te stii impotriva acestui 0. acuma capitulezi. nu mai are rost. si in timp ce esti cotropit, soptesti cuvintele "ai avut dreptate, tata"

Wanted! Umanitatea...

tot timpul trebuie sa ne uitam peste umar. niciodata nu putem avea incredere deplina in cineva, nu se stie cand ne va injunghia pe la spate. mintim.inselam.rapim.suntem frustrati de intamplarile vietii. suntem atat de preocupati de ele incat uitam cum e sa iubim, sa ne bucuram de compania fiecaruia, sa savuram micile bucurii ale vietii. da!ele exista!nu stim noi cum sa facem sa ne dam jos ochelarii de soare si sa vedem lumina zilei, sa o apreciem. nu stim sa apreciem ce avem langa noi. nu stim sa apreciem ce ne este dat. toate astea le inveti din serialele de la TV. cat de rai si razbunatori pot fi oamenii. dar nimeni nu te invata cum sa le anticipezi, cum sa te feresti... stai in colt neputincios si te uiti cum jobul si un apartament nou pot lua pe cineva de langa tine. te uita. uita sa mai sune. te uiti disperat cum o alta persoana isi gaseste sufletul pereche si nu mai stie ce inseamna a da un telefon. stai in spate si te uiti cum prietenii de o viata plecati in tari straine nu mai stiu sa lase un offline pe mess sau pe facebook. dar e bine, ca va stiti de peste 10 ani...ne stim...te uiti cum singura persoana de langa tine cauta alte persoane cu alte pespective decat ale tale, de cacat. si-ti este frica sa nu pierzi acea singura persoana ramasa in viata ta incat tragi si cu dintii de absolut orice te mai leaga de ea...dar aluneca...nu mai pot tine... ce-ti mai ramane de facut...?ce ai facut pana acuma...stai in spate...te afunzi...te pierzi...nu ai viata cotidiana, nu ai un apartament nou, nu ai sufletul pereche, nu mai ai nici prieteni...nu mai ai nimic... te afunzi si te deslegi de ei...

10 reasons to say "I do"

1. you're the air I breathe
2. when I'm chaos, you're reason and order
3. when I'm lost, you're my map
4. there's no other as beautifull as you, even if I'm the only one seeing it
5. I love to talk to you
6. Coffee tastes better in the morning when you're near me
7. your thinking is my guidance
8. you give me strength
9. you believe in me
10. I truly, madly, deeply love you...

Adele - Turning tables

http://www.youtube.com/watch?v=w44dk4ysnz8&ob=av2n

Bucuria de a avea un copil sau bucuria copilului...?

e primul meu post pe un blog. despre ce sa scriu oare? nu ma intereseaza ce au scris altii inaintea mea.

intrebarea insa ramane competenta. despre ce sa scriu...oare? tocmai am terminat de vazut o ecranizare a unui sport futuristic. sa-i spunem box futuristic. in care oamenii au fost inlocuiti de roboti. sa nu va ganditi ca voi descrie scene de gen "wall-e" sau "million dollar baby", pentru ca n-o voi face.
dupa cum spuneam, un film de duzina cu un singur nume de renume: Hugh Jackman. atat. asa mi-am si zis la inceput. un film de "lay back, relax and enjoy". asa si este. piperat cu scene lacrimogene tipic americane, cand un invins nu e invins "de-adevaratelea", ci castigatorul din umbra. pe bune, nu se pune nimeni sa le explice locuitorilor "land of dreams"-ului ca daca ai pierdut esti caput, zero, multimea vida???
ce  m-a facut sa scriu frazele de mai sus este de fapt bucuria pe care o face un parinte unui copil. bucurie care nu consta in cadouri...materiale, ci mai degraba de a citi in privirea copilului mandria acestuia ca-i esti parinte. la capitolul material, nu stau prea bine, dar la a-l face mandru ca-i sunt parinte, mai am o sansa.
si ma tot gandesc...care este secretul? care este secretul de a face un copil fericit? de a-l dori, in primul rand si dupa aceea...? compatibilitatea parintilor. da, asta e secretul. nu e de ajuns sa-ti doresti sa faci un copil cu cineva, mai trebuie sa te gandesti dinainte ca poate asa cum esti compatibil cu "perechea vietii", poate asa vei fi si tu la randul tau compatibil cu copilul tau.
daca vrem copii pe banda rulanta, sa crestem natalitatea tarii, am putea sa ne mutam in sate si catune. acolo este legea nimanui si totul e permis. daca vrem un copil pur si simplu ca asa vrem si "asa se cade" si este urmatorul pas logic dupa nunta, citand din vocea poporului, vom obtine un copil cu care nu ne vom putea niciodata intelege si din start va fi un paria al societatii, retras in barlogul lui, inconjurat de carti si nestiind sa se joace cu papusile si masinutele.
eu imi imaginez copilul ca si combinatia perfecta cu o singura fiinta in lumea asta. dar acel mic geniu nu va vedea niciodata lumina zilei.
dar nu pot sa trec noaptea fara sa ma intreb. restul lumii la ce se gandeste?