As fi vrut sa raman pasiva la deschiderea Jocurilor Olimpice din aceasta seara...dar n-am putut...spiritul competitiv din mine nu ma lasa. Chiar in aceasta seara imi spunea mama, foarte sigura pe ea, ca nu ma mai intereseaza sportul. Gresit mama!Handbalul si mingea mica imi curg in vene. Ador competitia. Mai ales ca sportul m-a invatat sa nu pierd niciodata, iar atunci cand pierd, sa o fac cu capul sus.
Ma intreb, totusi, de unde atata delasare pe capul meu? Eu?? persoana pentru care speranta moare ultima, sa capitulez? Eu? Care am lupta impregnata pana la ultima celula din corpul meu, sa renunt? Dudes!! De unde atata negativism pe capul meu? Eu? sa renunt la cele 17 sufletele care ma urmeaza? Ce naiba se intampla cu mine? Chiar asa m-a contopit capitalismul? Sa ma faca sa uit cine sunt cu adevarat in adancul sufletului meu? Sa ma faca sa renunt, fara o lupta adevarata, la acei oameni care ma urmeaza zi de zi?
Ce se intampla cu mine?!!?Pot spune doar cateva cuvinte: eroare de pilotaj.
Eu nu sunt asa! Voi lupta pana cand nu va exista speranta! Si atunci cand nu va mai exista speranta, o voi gasi in mine! Voi muri deodata cu speranta incoltita in sufletul meu!
Ahhh!!Si...mi-am reincarcat bateriile, ca si Superman, de la soare :) Izvorul meu inepuizabil de energie si vointa!!Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni. You want me? Here I am! Fighting again with every fiber I have in me.
Si pentru cei care cred ca al-nu stiu-catalea caz de cancer din viata mea, ma afecteaza. Ei bine, ma afecteaza. Dar ma si ambitioneaza!
Revin cu forte noi! Revin cu speranta! Revin cu o bere :) Revin cu dorinta celor care ne-au parasit in ultimul an jumatate si anume ca eu sa va zgudui temeliile cu ambitia mea!
Toti cei a caror suflete sunt undeva, intr-un Eden, au incredere ca am puterea sa va zgudui existenta. Si o voi face!
Exploatez : the potential to be great!!!!
No comments:
Post a Comment